Am o grădină imperfectă, dar admirată pentru plantele ei. Mă bucură atunci când trecători pe care nu îi cunosc îmi spun cât de frumoasă e! Ea este un exercițiu de răbdare și viziune, în care planific pașii următori cu atenție. De ce arată grădina așa și ce am făcut în decursul anilor (cu toate erorile aferente) ca să ajungă să îmi bucure sufletul și, se pare, nu numai pe al meu?
Planificare pe zone
Nu am avut timp și resurse suficiente pentru a aranja toată grădina deodată. Și nici nu aș fi vrut. Pentru că am nevoie de timp ca ideile să crească, astfel că mă gândesc și mă răzgândesc de multe ori până viziunea ia naștere.
Nicio zonă nu este definitivă. După un timp, trece printr-o revizuire, pentru că plantele au propria lor voință și ele pot determina decizii la care nici nu mă gândisem inițial.
Voi lua ca exemplu o zonă anume din grădină.
Elemente hardscape
Când încep să gândesc amenajarea unei anumite zone, am în vedere în primul rând elementele hardscape: pavaje, pergole, ghivece mari.
Exemplu: zona pe care o numim, în glumă, la monument. O suprafață de 100 mp care nu își găsea ritmul și nu reușeam să o plantez corespunzător. Ideea care mi-a venit a fost să introduc un pilon în centrul spațiului și să montez un ghiveci imens pe el. Apoi să aranjez cercuri concentrice cu pietriș sau plante în jurul lui. Idea pietrișului a fost genială pentru că a permis semințelor de plante care se autoînsămânțau să își găsească un bun culcuș pentru a răsări primăvara următoare.
O astfel pe priveliște cu aquillegia (columbine) ar fi fost imposibilă fără existența lui.
Ghivecele cu plante care sunt așezate la marginea acestei zone dau deasemenea structură spațiului.
Plantele perene și arbuștii
Mi-ar fi plăcut aici un brad pe care să îl privesc iarna din bucătărie, îmbrăcat în zăpadă și luminițe. E doar un plan acum.
În schimb am plantat mult buxus, veșnic verzi, care să aibă impact pe perioada când celelalte plante își pierd frunzișul. Lor le-a plăcut locul, pentru că s-au dezvoltat foarte frumos. Din acest an îi voi tunde în forme.
Am dezbătut în plus, dacă să renunțăm la cireș, dacă să reformăm mărul și părul de aici. Decizii, decizii…
Plantele bulboase
Una din atracțiile grădinii primăvara o constituie plantele bulboase, în special lalelele. Doar o mică parte din lalele se naturalizează. Mulți hibrizi trebuie scoși din pământ și replantați. O muncă destul de grea pe care nu o fac de obicei, ci, mai degrabă comand alți bulbi toamna. În felul acesta îmbogățesc colecția de flori de primăvară, pentru că unele lalele reapar anul următor.
Pe pildă, în stratul din fața monumentului, lalelele timpurii au nuanțe de foc.
Ele sunt înlocuite de lalelele târzii, cu nuanțe pastelate.
Cele bătute de anul acesta sunt senzaționale. La maturitate au aspectul unor bujori!
Programez în fiecare toamnă spectacolul din primăvara următoare, dar există o doză de surpriză în fiecare an. Specii pe care le cred pierdute reapar, spre uimirea mea.
Grădina economică
Am în vedere întotdeauna să economisesc cât pot de mult la aranjarea grădinii. Să nu devină o gaură neagră pentru portofel sau să necesite muncă în exces.
- Colectez semințe, aduc în straturi flori care se autoînsămânțează.
- Am plantat plante perene care revin mai mari și mai bogate an de an
- Am plante de primăvară care s-au naturalizat și le aștept cu emoție în fiecare an
- Desfac plante perene și le înmulțesc astfel cu minim efort și zero lei
- Un lucru pe care îl voi încerca mai mult anul acesta va fi de înmulțire a speciilor preferate prin butășire.
Ce a mers și ce nu
Am obiceiul de a nota succesele și eșecurile de acum pentru a preveni repetarea greșelilor la anul. Am cumpărat jurnalul Lindei Vater pe care îl completez și care e mai structurat, dar orice caiet e la fel de bun.
Păstrez etichete pe care le sortez după diferite criterii și, în general, mă ocup să salvez informații care mă vor ajuta pe viitor.
În final… de ce arată grădina așa…
Grădina de azi e rezultatul unui șir lung de ani în care am adăugat, strat după strat, decizii mai mari sau mai mici. Uneori am lăsat-o pur și simplu în pace, în perioade grele în care nu am avut timp deloc de ea. Am iubit-o și i-am respectat voința pentru că e foarte greu să îi impui reguli pe care nu le vrea. E departe de a fi perfectă, dar eu tot o admir nespus!
Iar când privesc grădina de azi o văd în planul secund pe cea de anul viitor. Ea se plantează în mintea mea acum, iar în pământ în lunile ce urmează. Nu amenajez doar un spațiu, ci orchestrez un spectacol nou care va avea premiera peste 12 luni!
NOTĂ: Dacă doriți să vedeți cum era acest spațiu la începuturi: Grădina romantică în aprilie
Leave a Reply