Cum mă organizez să lucrez de acasă

Acesta este un articol cu mai multe note personale pentru că voi scrie cum mă organizez să lucrez de acasă. Sau cum decurge o zi obișnuită.

Mai întâi…

Am hotărât de mai mult timp să lucrez de acasă. Am o foarte mică afacere pe care o conduce soțul meu, iar eu am sarcini precise pe care le pot îndeplini în majoritate de la distanță. Suplimentez această activitate cu diferite proiecte pe care le iau uneori, pe termene scurte sau medii, așa cum se întâmplă și în momentul de față. Lucrez la ele în majoritatea timpului tot de acasă. Al treilea serviciu (așa îl numesc în glumă) îl reprezintă blogul. Din care va rezulta un al patrulea care este acum în pregătire.

Sunt foarte ocupată, cum vedeți, dar partea care îmi place este că nu trebuie să merg mai mult de câțiva pași până la birou!

Mă duc și în oraș de două-trei ori pe săptămână (sau spre alte destinații). Planific trasee bine gândite pentru a rezolva cât mai multe probleme deodată. În rest, stau într-o casă pe care am făcut-o foarte confortabilă și nu simt că îmi lipsesc plimbările zilnice, magazinele, cafenelele… Cred că o ieșire este mai plăcută dacă se întâmplă mai rar. Mi se pare mai specială, memorabilă.

Vă spun, deci, din experiență, cum mă organizez pentru munca de acasă.

Pregătirea pentru muncă

Nu îmi place deloc să rămân dimineața în pat, eventual cu laptopul în brațe. Și de mă scol în zori, la ora 4.00, tot cobor să fac o cafea și apoi mă așez la calculator, pentru studiu. Am obiceiul să mă ocup de programul zilnic de studiu înainte de a se trezi casa la viață, sau de a începe să sune telefoanele, sau să apară cineva la poartă. E drept că o fac în pijama, dar e plăcerea mea vinovată, asta e! Dacă se întâmplă uneori să plec undeva foarte de dimineață, am grijă să reușesc să lucrez un fragment cât de mic, altfel mi se pare că nu am început ziua bine.

Când partea aceasta este terminată și lumina își face loc în casă și la birou, consider că începe, practic, ziua de muncă. Acum mă duc să mă spăl și să mă îmbrac. Îmi fac o a doua cafea odată cu cea a soțului. Apoi verific jurnalul de lucru, mailurile, dau telefoane sau primesc. Întocmesc hârtii sau ce mai am de făcut pe ziua respectivă.

Vă pot spune ceva:

Când lucrezi de acasă este foarte ușor să renunți.

Să renunți la a te schimba de pijama. Sau a te îmbrăca cât de cât rezonabil. Eu mă lupt, recunosc, să mă machiez cât de puțin și să mă îmbrac corespunzător deși uneori am de lucru prin grădină. Mai ales că aproape în fiecare zi apare câte cineva la noi (în vremurile normale).

Această rutină de dimineață are rolul să te aducă în forma de lucru, chiar dacă, așa cum citeam un comentariu simpatic pe facebook, la biroul de acasă nu mai încălțăm pantofii cu tocuri.

Programul de lucru

Munca de acasă, în cazul în care nu ai termene stricte, poate fi un dezastru pentru productivitate. De aceea e necesară planificarea lucrărilor pe zile.

Pentru stabilirea programului de lucru, apelez la jurnalul de activități pe care îl completez săptămânal cu ce îmi propun să fac, apoi detaliez activitățile pe zile. Faptul că scriu ce am de făcut îmi limpezește gândurile foarte bine și mă ajută să structurez zilele.

Așa cum spuneam mai sus, am o perioadă de studiu în zori. Apoi fac o pauză pentru a mă pregăti de muncă. Ajunsă din nou în fața laptop-ului, urmăresc ce puncte am în planul de lucru, la care se adaugă altele apărute pe parcursul zilei. Alternez munca de 30-40 minute cu pauze de 5-10 minute.

Fiecare persoană are alt ritm. Ideea de bază e ca, în funcție de acesta, să fie programate niște ore de muncă și să fie respectate. Cei care se văd acum în postura de a lucra de acasă, nu vor reuși, probabil, din prima săptămână (fără deadline-uri clare). Pentru cine are șefi care impun termene stricte, va fi un pic mai simplu.

Cei care sunt propriul șef au nevoie de voință și organizarea judicioasă a timpului.

Dacă obiectivele sau cerințele sunt mari, generale, e foarte greu să nu te lași sedus de un film, de o rețetă pe care ai vrea să o încerci sau de o discuție la telefon. Astfel să împingi munca către o oră târzie (eventual mâine, că e tot o zi!). În acest caz e important ca temele mari să fie împărțite în sarcini mai mici, iar acestea să aibă termene de îndeplinire clare.

Așa cum spune psihologul Ștefan Feldmann într-un interviu, dacă fac un plan cu ce trebuie să fac într-o zi și încerc să îl respect, asta îmi dă un sentiment de control. Nu trebuie să mă simt frustrată că nu l-am respectat punct cu punct. Săptămâna următoare îl voi ajusta dacă nu a fost bun sau au apărut evenimente care să impună modificarea lui.

Concluzia: planificați, planificați, planificați. Împărțiți sarcinile mari. Puneți termene clare. Vă străduiți să le respectați.

Pauzele

În săptămânile de început ale crizei, am făcut nenumărate pauze pentru a consulta știrile. Și le luam la rând: întâi ziare românești, apoi din Italia, Franța, Marea Britanie și tot așa. Apoi luam la rând ziariștii pe facebook. Nici nu simțeam când s-au dus două ore.

După un timp, mi-am spus: gata! Am nevoie de ore fixe pentru știri. Încă pierd timp pe media, dar îmi impun să citesc noutățile doar de două ori pe zi. Nu reușesc mereu, însă faptul că încerc a diminuat mult timpul irosit astfel.

Și este exact tipul de pauză de lucru care nu trebuie făcută.

Statul la birou nu e deloc sănătos, iar întreruperile de la muncă trebuie să însemne mișcare, îndreptarea spatelui, schimbarea posturii.

În cele 5-10 minute ale pauzelor fac mici activități casnice: ud florile, pun o încărcătură la mașina de spălat, șterg praful dintr-o cameră, așez obiectele pe o masă etc. Îmi aleg la întâmplare ceva. Sau pur și simplu mă plimb puțin prin grădină.

Am început să fac și lucruri care pot părea reprobabile. Dacă sunt adâncită într-o lucrare, nu mai răspund la telefoanele care anunță o discuție lungă și nicidecum o urgență. Am observat că îmi pierd concentrarea și reintru greu în modul de muncă. Prefer să sun eu ulterior, când am o pauză.

Cei din jur trebuie să conștientizeze că munca e muncă, chiar dacă o desfășori acasă. Că nu poți fi, în acest caz, la dispoziție oricând pentru o șuetă.

Organizarea locului de muncă

Fiecare își poate găsi un loc favorit în propria casă. Important e ca acesta să fie liniștit, departe de agitația căminului (pe cât posibil). Să fie asigurate spații pentru documentele lucrate (rafturi sau cutii) și pentru papetărie. Mai greu e de familiile care locuiesc în spații mici. Uneori e nevoie de negocieri pentru ca munca să se poată desfășura în bune condiții.

Casa ordonată și curată va fi un mediu mai propice pentru muncă. (Deși am văzut oameni care funcționează foarte bine în haos, probabil e haosul lor bine controlat).

Eu lucrez de acasă în mai multe locuri. Cel preferat are cea mai bună luminozitate și vedere spre grădină. Dimineața, în zori, îmi place să privesc cum lumina sparge, încetul cu încetul, întunericul, cum norii se mișcă ușor pe cer, iar păsările încep să apară ciugulind crengile copacilor. De aceea am ales perioada de studiu în zori. Sunt momente privilegiate, doar ale mele, când simt că îmi împlinesc dorința de a fi mai presus azi decât eram ieri.

Vine timpul apoi să cobor cu picioarele pe pământ, la activitățile obișnuite.

Biroul așezat în camera de zi are blatul mare, iar în sertare sunt rânduite instrumente de scris, alte articole de papetărie necesare. În apropiere, pe rafturi și în cutii am dosare de acte și alte documente. Nu lipsesc echipamentele tehnice. Dacă lucrez de acasă trebuie să am ordonat tot ce îmi trebuie. Altfel mă enervez dacă pierd timp căutând diverse obiecte.

În final…

Din ce am scris, observați că sunt o persoană căreia îi place să stea acasă.

Totuși…

Îmi lipsesc drumurile la București? Foarte mult! Mă mâhnește că nu voi ajunge în curând în Zurich? Extrem de mult! Sau că nu mă voi plimba, vara aceasta, într-un alt oraș european, cum am făcut anul trecut? Îmi pare foarte, foarte rău!

Dar am norocul unei grădini în care ies când doresc, pe care o pigulesc acum aproape în fiecare zi.

Și, mai ales, sunt bucuroasă că încă suntem întregi, toți din familie. Lucrurile pot deveni tragice pe negândite, viața se poate răsturna într-o clipă. Îmi e dor să îmi îmbrățișez copiii, dar mă liniștesc comunicând mereu cu ei.

Trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem. Lumea a trecut prin războaie, sărăcie lucie și nenorociri mult mai mari. Trebuie să ne trăim zilele făcându-ne planuri realiste și străduindu-ne să le ducem la îndeplinire. Astfel viața ne va părea un pic mai bună și mai suportabilă.

On March 21, 2020   /   Featured, Organizarea casei, Timp si bani   /   4 Comments