Prima sosire în Colmar a fost cu ocazia târgului de Crăciun despre care am povestit anul trecut. De atunci mi-am dorit să văd cum ar arăta locul pe timpul verii. Deja citisem despre satele picturale din zonă și mă imaginam trândăvind a la longue la o masă, cu o cafea în față, lângă un pârâu îmbrăcat în flori. Cu soarele verii așternut pe mine, în timp ce privesc mulțimea colindând fără oprire străzile din jur. Așa am visat că va fi o călătorie în Alsacia.
Colmar
Anul acesta am planificat ca după Paris să vizitez Colmar și împrejurimile sale. A fost o dublă bucurie pentru că ne-am reunit familia cu acest prilej. În decorul mirific am petrecut un weekend așa cum ne-am dorit.
Ne-am plimbat pe străzi și am vizitat multe magazine de antichități și ale artizanilor locali. Toate casele găzduiesc la parter astfel de spații – de vânzare sau de expoziții – cât și numeroase restaurante în toate variantele posibile.
Colmar este un oraș mic (are 70 000 de locuitori), destul de întins, însă pe noi ne-a interesat, ca pe mai toți turiștii, centrul său istoric. Care poate fi parcurs în doar 2-3 ore. Dimensiunile sale totuși nu ar trebui să înșele pe nimeni. Nu poți face mulți pași fără să te oprești pentru a admira casele sale ca în povești.
Orașul a păstrat cu grijă clădirile vechi, construite din bârne aparente, împreună cu caracteristicile lor din secolele trecute. Influențele franceze și germane ale meșterilor locali și talentul lor artistic au contribuit la crearea acestui mix unic de candoare și farmec.
Se vede că oamenii locului își consideră casele niște opere de artă, nu doar spații de locuit. Drept pentru care le ornează cu lămpi, elemente din fier forjat și inimioare. Le colorează ca pe niște bomboane și migălesc pe ele inscripții artistice.
Ce mult drag transpare din toată această desfășurare de forțe! A fost o lecție pentru mine. Pentru că mai am de îndurat doar câteva luni de renovare, apoi trebuie să mă ocup liniștită de decorarea exteriorului casei și grădinii.
Aproape fiecare clădire are un detaliu special, după dorința și priceperea proprietarului. Cât de frumoase sunt aceste bârne intersectate!
Comparații
Am revăzut cu plăcere și curiozitate casele admirate iarna trecută:
Observați că de la clădirea cu obloane roșii au dispărut ursuleții și steluțele. În locul lor au apărut flori și inimioare.
Casa Le Petit Tanneur a rămas cu aceleași decorațiuni pe frontispiciu. Au dispărut însă brăduții și moșii din vitrină.
Canalul Le Logelbach trece prin centrul istoric și are legătură cu râul La Lauch care străbate, la rândul lui, orașul. Multe case sunt construite chiar la buza acestor ape, ceea ce i-a adus orașului denumirea de Mica Veneție.
Florile îmbracă piețele, străzile, casele, vitrinele, podurile. Râuri de mușcate și petunii se revarsă generos peste tot.
După ce ne-am plimbat câteva ore, am căutat un loc să mâncăm. În timpul prânzului este o provocare să găsești o masă liberă. Mai ales că voiam să fie așa cum visasem încă din iarnă.
Am luat prânzul, până la urmă, la Schwendi, pe Grand Rue. Mi s-a părut totul atât de bun și pentru că masa era așezată chiar peste râul plin de flori.
În Colmar am trăit starea aceea de grație care aduce zâmbetul pe buze și lumina în suflet.
Când s-a lăsat seara, ne-am cazat la un hotel de lângă oraș. Am fi vrut să rămânem în centru, imposibil însă fără rezervare. Totul era ocupat.
Ne-am odihnit și ne-am pregătit pentru drumul vinurilor de a doua zi.
În partea a doua a articolului Călătorie în Alsacia voi povesti despre satele din jurul orașului Colmar.
Multumesc pentru pretioasele informatii. Va citesc blogul de multa vreme si apreciez atat stilul scrisului dar si ceea ce ne impartasiti.
Mulțumesc, asemenea, pentru comentariu și vizita. 🙂