In Zurich e usor sa traiesti. Aceasta impresie am avut-o din primele ore in care am pasit in oras.
Nu la fel de evident mi s-a parut, la inceput, modul in care te-ai putea deconecta intr-un loc (aparent) atat de conservator, in care exista o religie a muncii si a eficientei. In ciuda prejudecatii, am constatat ca oamenii de aici nu sunt roboti, din contra, stiu sa se bucure de viata. Exista un simt al comunitatii pe care il banuiesc mult mai profund decat am reusit sa disting in scurtul timp petrecut, din care decurge intelegerea ca oricine are dreptul sa se distreze dupa posibilitati, cu obligatia de a nu-i deranja pe ceilalti si a nu strica armonia atent construita a societatii.
Desi conditiile par restrictive si intimidante, e uimitor cat de bine fac bunului mers al lucrurilor.
Oportunitati exista la tot pasul. Am bifat si eu cateva:
Sunt cafenele peste tot, pline nu doar cu turisti, ci si cu localnici imbracati la costum. Daca nu ai chef sa bei o cafea, te poti aseza pe o banca si privi oamenii sau peisajul.
Uneori apare din senin o orchestra care binedispune trecatorii.
Magazinele sunt scoli de bun gust. Vitrine ravisante, marfa deosebita, inveti lucruri noi cu fiecare raion vizitat. Asa ca frustrarea de a nu-ti permite sa cumperi mare lucru trece repede.
Sunt foarte multe muzee de vizitat.
Am stat o dupa-amiaza in saloanele de arta moderna ale Kunstmuseum, celebru pentru gazduirea catorva dintre cele mai valoroase picturi ale lumii.
M-am regasit, asa cum eram in tinerete, indragostita de pictura moderna si m-am simtit rusinata de anii (multi) in care nu am mai citit aproape nimic despre ea. Mi-am promis ca voi reveni aici de cate ori voi veni in Zurich.
Cu toata forfota de pe strazile cochete, pasii te duc inevitabil catre apa. Viata orasului freamata in jurul imensului lac Zurich. Intr-o zi de luni, dupa serviciu, iata care era atmosfera pe malurile sale:
Oamenii se tolanesc pe iarba, fac plaja, fac gratare (multe), exercitii de toate felurile (unele ciudate!), alearga, dau de mancare cohortei de lebede si rate sau se plimba cu vaporasele. Sunt atat de multe barci, de pare ca mai toata lumea din oras poseda cate una.
In rest, e plina agenda orasului de expozitii, festivaluri, concerte.
Vizitatorul e ajutat sa le descopere in carticica distribuita gratis “Zurich in your pocket”, editata la fiecare doua luni, bine conceputa si in care se gasesc informatii de la cele banale la cele mai insolite cu putinta. De unele m-am minunat!!!
Buna seara cu drag, va recomand sa vizitati Muzeul Jucariilor, este o locatie care pentru mine si sotul meu parca a reusit sa ne readuca in copilarie, daca ai timpul adecvat alocat pentru vizita, merita vazut. Atmosfera in general in Zurich este una frumoasa si parca ne imbina la relaxare totala si o placere nebuna de a colinda pe strazi.
Elvetia am evitat-o de frica preturilor. Am trecut cativa km dusa de gps si mi-a placut curatenia si disciplina pe strazi (am inteles ca amenzile de viteza sunt pe masura venitului tarii).
Dar acum chiar m-ai facut curioasa!
Toate amenzile sunt mari si au reguli stricte: nu ai voie sa parchezi masina decat in locurile marcate cu vopsea (multe strazi nu au deloc marcaje, asa ca nu exista pe ele masini stationand) arunci gunoiul duminica: amenda; arunci gunoi in altfel de saci decat cei agreati (cel putin in Zurich nu ai voie decat un model): amenda si multe altele.
Dupa ce trece socul aflarii atator reguli si dupa ce stai cateva zile acolo iti dai seama ca totul e facut ca sa traiesti frumos, linistit, cu toate conditiile indeplinite sa muncesti eficient si sa te bucuri -din plin!- de viata.
Multumesc pentru vizita!
un oras extrem de curat si frumos dar si scump din punctul meu de vedere