…si nu numai: de mobila cu vanzare, de flori si peisagistica, amenajari interioare, tehnologii, echipamente, utilaje, materiale pentru constructii.
Piata romaneasca a fost intotdeauna mica, mai ales in domeniul amenajarilor interioare; sa nu mai vorbesc de antichitati.
Obiecte vintage?! Noi am trecut cu viteza fulgerului prin perioada mid-century; atat de repede incat nu am zarit nimic din peisaj: scaunul lalea creat de Saarinen si scos pe piata de legendara firma Knoll, lampa Pipistrella, sacii de piele umpluti cu polistiren si care iau forma corpului care se aseaza pe ei (din nou la moda azi), lustrele Sputnik, Charles Eames si fotoliile sale, Mies van der Rohe, personalitati care au intrat in istorie. Sunt nume familiare arhitectilor si artistilor de la noi, dar in occident au facut parte din viata oamenilor obisnuiti.
Dar azi? Stim de Habitat, de Ethan Allen sau de Grange? Norocul nostru este ca a venit in tara Ikea si a oferit mobila destul de accesibila, (spun “destul” pentru ca noi facem eforturi pentru a cumpara de acolo, pe cand in occident e intotdeauna “varianta ieftina”).
Ikea isi joaca rolul de a cultiva gusturi in acord cu tendintele in design. Si chiar daca uneori suntem nemultumiti de calitatea unor obiecte de acolo, rolul acesta de scoala este foarte important. Ne invata sa traim mai bine si mai frumos, sa vedem in casele noastre dincolo de hrana zilnica si de un loc de dormit.
Este o introducere cam lunga pentru acest articol; am facut-o la suparare 🙁
Am plecat de la nemultumirea pe care am simtit-o vizitand targul de saptamana aceasta de la Romexpo.
Vin din ce in ce mai putine firme sa expuna, atmosfera pare din ce in ce mai neglijenta, nici lumina nu mai era suficienta la unele standuri. Se spune ca economia creste accelerat; atunci ce se intampla? De ce nu se vede in oferta pentru presupusa crestere a nivelului de trai? Am facut cateva fotografii neclare in intunericul salilor de expozitie si am renuntat sa le mai postez aici.
Asa ca voi da fotografii doar de la targul de antichitati. Nu am cumparat nimic; am luat doar cateva adrese. Obiectele expuse mi s-au parut foarte scumpe (pe unde am intrebat de pret), dar probabil ca nu ma pricep eu si erau antichitati valoroase.
Din acest stand mi-au placut niste piese mici foarte frumos lucrate, dar fiecare obiect marunt era cotat pe la 100 de lei.
Formele din cupru sunt foarte decorative in bucatarie; am luat din targul de la Muenchen cateva si aici erau de cateva ori mai scumpe.
Un vas de argint de vreo 2000 lei. Ar fi prea ciudat atarnat pe perete cu o oglinda concava in mijloc ?! (Pentru cine si-l permite, bineinteles).
Scaunele acestea mi-au placut; cu imbracamintea schimbata ar da foarte bine in casa. Se pare ca faceau 2200 lei toate sase.
Obiecte metalice frumoase; pacat ca multe dintre ele nu prea isi mai gasesc locul in interioarele de azi, nici chiar in cele clasice.
Sfesnicele sunt potrivite ca picior de lampa; poate cand voi putea da 400-600 lei pe unul din acestea. Cu abajur si instalatia electrica se duce cel putin la inca 100 lei in plus.
Tacamurile vechi sunt cautate mereu, doar ca la preturile cerute aici e nevoie de cunostinte solide ca sa fii sigur ca iei ceva de calitate.
Preturile au fost cam mari pentru mine si obiectele erau amestecate; nu puteau fi considerate toate antichitati si cotate atat de sus.
Poate nu am fost eu binedispusa ca am criticat atat de mult azi. Sau poate ca imi e prea dor de targurile de afara, ticsite de obiecte si presupuse chilipiruri.
De cate ori am vizitat cate un targ de antichitati de la noi, de atatea ori am tras concluzia ca e jecmaneala. La fel e si prin magazinele de antichitati. In afara n-am mai fost de mult, asa ca nu mai stiu cum este. Daca as avea bani, poate ca as da 2200 pe 6 scaune vechi, dar nu sunt chiar asa de sigura. Precis, la banii astia (plus aia pentru restaurare), gasesc si noi si destul de aproape ca stil.
Nu ma mir ca ai fost nervoasa.
Adevarul pe care il banuiesc e ca sunt aduse cam toate de afara, luate de la targurile de acolo. Noi nu am avut in case zeci de ani nici lucruri esentiale, nu am avut posibilitatea sa calatorim decat in zone limitate, cu atat mai mult sa achizitionam obiecte deosebite, ca ne trebuiau in primul rand sapunuri, sampoane si ciocolata, sau altele de prima necesitate.
Asa ca oamenii isi pun adaus pentru ca fac drumul, pierd timp si le aduc aici. Nu ma pricep foarte bine si poate ca unele erau antichitati valoroase, dar la ce am putut face comparatie, preturile erau de cateva ori mai mari ca la Muenchen, de exemplu.
Sunt si obiecte vechi care existau pe la noi: rasnite, piulite, fiare de calcat, prea putine insa.
In privinta mobilei vechi, daca voiam sa le cumpar neaparat, ma uitam cu atentie la scaune, la cateva semne de vechime. Daca sunt intr-adevar antice sunt valoroase; daca sunt copii (ceea ce cred), ar fi trebuit sa faca mai putin decat pretul afisat.
Daa… foarte dezamagiti am fost si noi. Ma asteptam la ceva mai mult de la toate targurile.
Dana, nu aveam asteptari prea mari, dar nici chiar asa ceva nu mi-am inchipuit! Faptul ca au fost atatea targuri in unul singur ar fi trebuit sa-mi dea de gandit ca au incercat sa faca un manunchi, sa nu para saracie prea mare.
Dar cand oferi asemenea conditii, te astepti ca anul urmator sa mai vina chiar si acestia?!
Am intrebat un domn pe care il stiam de la parcul Carol (care avea un set de la Villeroy&Boch din vitro-portelan) si zicea ca aduce marfa din Germania si Olanda. Oricum extrem de scumpe,dar deosebite.
Va urma targul de la parcul Carol 🙂
Hey, salut! Iti urmaresc blogul de ceva vreme, chiar daca nu am comentat pana acum…
Si mie imi plac foarte tare targurile de obiecte vechi si nu numai targurile, dar in general mobilierul si decoratiunile de epoca. Eu locuiesc in Franta, pe Valea Loarei, iar aici sunt foarte populare astfel de targuri, poate si pentru ca stilul vintage este inca destul de prezent in casele oamenilor, chiar daca raman numerosi si adeptii stilului Ikea :)). In regiunea mea se organizeaza anual o multime de astfel de piete, numite “brocantes”, sau saloane de antichitati, de regula la date fixe, in mai multe localitati. Isi expun marfurile numerosi comercianti, veniti din toata tara, iar pasionatii pot gasi lucruri faine, de la mobilier de epoca pana la chestii marunte, gen vesela, tacamuri, decoratiuni, unele in stare exceptionala. Preturile sunt variate, de obicei daca esti atent poti gasi si chilipiruri. La inceputul lunii mai am in plan doua astfel de piete destul de maricele. Sper sa gasesc lucruri interesante.
Spor la scris in continuare! E foarte fain blogul tau 😉
Multumesc, Larisa, de vizita si pentru aprecieri!
Am aruncat un ochi pe blogul tau si am constatat ca e pe gustul meu, de aceea iti multumesc inca o data pentru vizita, caci astfel l-am descoperit.
Il voi citi pe indelete. (Am tot cautat bloguri europene fara prea mare succes.)
In privinta celebrelor brocantes, tin sa spun ca imi doresc foarte mult sa ajung sa vizitez macar cateva. Nu numai Braderie de Lille; am inteles (sper ca bine) ca in Franta mostenitorii scot la vanzare gospodarii intregi si in orice mica localitate gasesti targuri unde poti avea surprize foarte placute.
Interesele din ultima perioada m-au dus pe alte rute europene, dar imi doresc mult-mult de tot sa ajung in Franta, pentru doua motive: sa vizitez Normandie si locurile legate de al doilea razboi mondial si sa ajung la cateva brocantes!
S-ar putea sa fie si gospodarii intregi scoase la vanzare. Din cate am observat, tind sa cred ca majoritatea celor care vand in brocantes sunt comercianti specializati in negotul asta, care cumpara de la particulari si fac turul pietelor in mai multe orase pentru a le vinde. Unii au chiar si depozite ce pot fi vizitate. Apoi, mai este conceptul de vide-greniers, unde participa mai ales particulari, care vand ce au prin casa. De curand am fost la un salon de antichitati, ce se tine intr-o incinta iar intrarea era cu plata. Acolo deja erau adevarate obiecte de arta, minunate de-a dreptul, insa si preturile erau pe masura, nu ne-am putut apropia de nimic :)).
Multumesc pentru precizari si pentru informatii!