Aceasta mobila a fost prima proiectata de mine in casa cea noua si executata la un atelier. A costat doar o mica parte din cat am fi dat pe una cumparata de-a gata, la dimensiuni standard, din magazin.
Dar principalul motiv pentru care am desenat-o a fost sa indeplineasca niste dorinte: sa fie exact pe dimensiunile camerei si sa para o mobila plina, desi nu are tablii pe spate. Am o problema cu spatele mobilelor greu de deplasat, locuri in care se strang praful si panzele de paianjen. Am mai scris aici ca peretele este lucrat in trompe de l’oeil, adica am pacalit privirea vopsind peretii la fel ca rafturile, iar oamenii care au venit chiar de mai multe ori in casa s-au mirat atunci cand le-am spus ca sunt doar rafturi simple.
Stiu ca este un minus faptul ca nu este tip vitrina, dar usa camerei este de multe ori inchisa si folosesc un aspirator performant, asa incat praful sa nu faca daune mari. Am fost chiar surprinsa, cand am scos toate cartile si le-am scuturat afara de praf, sa constat ca cele mai multe au fost perfect curate.
O camera speciala pentru carti mi s-a parut un act de dreptate facut lor, dupa ani in care au stat ingramadite prin toate colturile apartamentului in care locuisem sau in casa parintilor mei.
Am un respect nemarginit pentru cuvantul scris, de aceea mi-a fost greu sa selectionez si sa renunt la anumite carti, asa ca aici stau si volume pe care le-am primit sau mostenit si care nu reprezinta neaparat gustul meu.
Dar am avut perioade de adevarata bulimie in care am cumparat teancuri de carti deodata; pe multe din ele le iubesc si consider ca sunt o particica din viata mea.
Asa ca, primite sau cumparate, dorite sau doar acceptate, ele inseamna biblioteca, un loc cald si primitor, cu miros de hartie veche si cerneala de mult uscata.
Mobila este inspirata de un model de lux gasit intr-o revista. Inutil sa spun ca nu ne-am fi permis sa o cumparam pe aceea! Dar proiectata si data in lucru pe plan local a fost mai mult decat convenabil.
Modelul fiind simplu, nu a trebuit decat sa masor peretii si sa impart lungimea lor astfel incat sa rezulte mai multe corpuri cu rafturi late si cate unul ingust pe fiecare latura.
In ceea ce priveste numarul de rafturi din fiecare segment, am socotit o inaltime acceptabila pentru acestea, aceeasi, asa incat sa incapa si volume mai mari, fara a strica ritmicitatea liniilor orizontale.
Mobila a fost realizata din brad si tei la atelierul unui prieten. A venit sub forma de scanduri, asa cum facusem comanda si apoi alti prieteni au venit sa o monteze pe pereti.
Acum, la renovare, am vrut sa scap de spatiul dintre tavan si ultimul raft, acolo unde se strangea praf. In acest fel m-am raliat la curentul actual de incastrare a mobilelor in pereti, ceea ce in englezeste se zice “build-in”, mai ales ca am vrut sa adaug o bagheta decorativa tavanului.
Metoda clasica este de casetare cu lemn a spatiului dintre mobila si tavan, dar noi am ales sa inchidem acel loc cu polistiren, care a fost ulterior tencuit si aplicata apoi bagheta.
Stalpii bibliotecii trebuiau sa se inalte acum pana la tavan si asa m-am gandit sa adaug niste ornamente in partea de sus. Am facut probe cu doua modele executate in placaj, baituite in culoarea ciresului. Prima este o floare de iris (seamana cu crinul regal, dar eu m-am gandit la iris cand am desenat-o!), iar a doua este o umbra, sa-i zic asa, de capitel.
Am ales a doua varianta. Poate ca in final voi decora cu un model de capitel adevarat, dar acum are prioritate solutia ieftina.
Daca doriti astfel de modele, le puteti vedea pe Sienna Craft Studio. Preturile de realizare sunt modice.
Lemnul era doar baituit in culoarea ciresului, iar aceasta s-a estompat putin in timp (este vorba de aproape 15 ani), asa ca acum, la renovare, am inveselit-o prin aplicarea unui strat de ceara. Ceara de mobila nu da un luciu atat de pregnant ca lacul; acesta este foarte subtil, dar intr-un loc clasic, imbracat in carti, mi s-a parut cea mai buna alegere.
In fotografie se vede clar ce inseamna inviorarea culorii.
Deoarece spatiile intre rafturi sunt prea mari pentru aranjarea volumelor mici de carti, am adaugat in cateva niste rafturi suplimentare. E o metoda foarte buna de a face vizibile toate titlurile, chiar daca sunt asezate doua randuri de carti, unul in spatele celuilalt. In fotografie se vede raftul si cum am inceput sa aranjez carti pe el si in fata lui.
Un astfel de raft e usor de facut; e nevoie de doar trei scanduri care se prind intre ele cu suruburi, apoi se pot colora in nuanta dorita.
Daca nu aveti timp sau dorinta de a mesteri singuri un astfel de raft, dar vi-l doriti, puteti sa-mi trimiteti mail aici sau sa asteptati pana voi posta cateva variante in magazin (curand).
Va voi arata intr-un articol viitor cum il voi folosi si in alte locuri din casa si ce ordine se face prin dulapuri cand apare el in peisaj!
Cam asa se prezenta biblioteca dupa ce am scos cartile din ea.
A fost o buna ocazie sa fac modificari in aranjarea cartilor, sa triez reviste si sa le duc si in alte locuri din casa.
Dar despre carti si organizarea lor voi scrie pe larg intr-un alt articol.
Ador aceasta camera!!!! Visez si eu la una…
Multumesc, Ramona! Iti doresc sa ti se implineasca visul!
In sfarsit ajung sa intreb ceva ce mi-a stat pe creier de cand am citit postul in fuga acum o saptamana. Cum ai fixat ornamentele? Si “inzidirea” bibliotecii a fost cu polistiren sau rigips mai subtire? Ca polistirenul are diferite grade de granulatie si nu e chiar prietenos la vopsit, daca nu e de calitate extraordinara (raman usor vizibile granulele alea presate). Deci daca polistiren a fost – sa stiu si eu de care, pentru ca arata impecabil! 🙂 Felicitari pentru proiect, te urmaresc cu sufletul la gura, vanez idei pentru peste vreo 2 ani cand imi iau si eu inima in dinti sa renovam serios in casa!
Manu, am folosit polistiren obisnuit, nu din cel cu densitate mare, dar care nu a fost varuit direct, ci intai a fost aplicat un strat de glet de ipsos pe el.
Am folosit aracet concentrat pentru lemn pentru lipirea decoratiunilor; trebuie sa tii bucatile de lemn presate una pe cealalta cu menghine de lemn. O solutie mai comoda sau cand nu este posibila folosirea menghinelor este cu banda dublu adeziva.
Iti doresc sa gasesti puterea sa incepi renovarea!
Multumesc mult de raspuns, Ela! Nici nu imi vine sa cred ca nu m-am gandit la stratul de glet peste polistiren! 🙂
De unde ati cumparat ceara de lustruit mobila?
Cred ca de la Bricostore, pe cand exista sub acest nume. Incercati la Leroy Merlin; este distribuitor pentru brand.