Am pornit in urma cu ani buni un blog in care doream sa scriu despre mici proiecte din casa, despre organizare, despre gradina.
A fost de fapt un exercitiu pe care mi l-am impus, o deschidere catre lumea din jur, stiut fiind de catre cei care ma cunosc personal ca sunt o persoana foarte retrasa.
Am vrut sa-mi aplic acelasi tratament ca in primii ani de serviciu, cand am predat la liceu. Tin atat de bine minte si acum ca, pe cand ma deplasam catre clasa a XII-a (si cat imi dorisem ca prima ora sa fie la o clasa de copii mai mici!) pe holul imens al liceului, tremuram de frica. Dar am deschis usa hotarata si m-am prezentat, iar adevarul este ca nu a iesit rau acea prima intalnire cu scoala ca dascal si ca acele prime generatii de elevi au fost, in general, foarte simpatice.
Revenind la blog si la internet, nu va spun cat m-am straduit la inceput ca articolele mele sa fie cat mai neutre, cat mai impartiale. Am incercat sa pastrez distanta, chiar daca prin natura temelor ma raportam la propria casa.
A venit apoi nebunia blogurilor americane (ah, americancele tale! – cum ar spune copiii mei) si acolo am invatat cat de bine te simti in compania atator doamne indatoritoare, care isi prezinta casele, bucatariile, retetele, secretele proiectelor de diy cu eleganta si complezenta. Sunt mandre de realizarile lor, dar mandria este atat de bine camuflata in grija de a nu rani sensibilitatile celor care le citesc! Acolo este subinteleasa expresia: “daca nu poti spune ceva dragut, mai bine nu spune nimic”, iar in cazurile rare in care cineva chiar are o exprimare mai nefericita, i se aduce aminte de ea.
Pentru cineva venind din lumea noastra cinica, atmosfera acelor bloguri pare chiar naiva, dar eu m-am molipsit putin de aerul acela cald si am inceput sa imi deschid incet-incet scrisul.
Iar adevarul este ca prin internet am intalnit cateva persoane speciale (stiu asta chiar daca nu le cunosc personal), nu numai de acolo, ci si de la noi. Sunt persoane cu care am afinitati spirituale si preocupari comune. Vorbesc de doamne romance, din tara sau din afara ei si sunt atat de onorata de interesul lor pentru mine!
De ce am asternut toate aceste ganduri acum?
Pentru ca sunt la o rascruce de drumuri.
Trebuie sa las in urma multe lucruri ca sa ma ocup acum doar de hobby-urile mele. Copiii mei m-au sprijinit si aproape m-au impins de la spate sa fac asta.
M-am gandit de multe ori cum sa incep si atunci cand mi-a venit ideea totul s-a luminat si a devenit evident.
Citind atat de mult despre alte case, despre moduri de locuire si de organizare, am dorit sa transpun si la mine acasa aceste solutii. M-am lovit de lipsa obiectelor pe care mi le doream, de lipsa mesterilor care sa ma ajute, in general prezent fiind din toate combinatiile cuvantul: lipsa.
Si revelatia aceasta a fost: voi umple chiar eu acest gol.
Cum o voi face veti vedea foarte curand.
Blogul va fi parte a activitatii pe care o voi incepe si de aceea voi scrie mai mult si mai des.
Deschid acum un magazin online in care voi vinde o parte a obiectelor pe care le voi realiza singura sau impreuna cu colaboratorii mei.
Casa va fi terenul de lupta, va fi transformata complet incetul cu incetul, iar voi veti afla detalii despre toate proiectele derulate aici.
Magazinul pe care il deschid se numeste Sienna Craft Studio si in acest decembrie 2015 doar vi se prezinta. Am numai cateva obiecte pe care am reusit sa le fac in scurtul timp ramas pana la Craciun.
El va fi deschis doar pana pe 12 decembrie, urmand ca dupa aceea sa intre intr-un proces de feedback pentru a fi pregatit sa va intampine in anul urmator.
Iar eu voi intra intr-o perioada de pregatiri de sarbatori pentru familia mea si de putina tihna, caci anul acesta ce se incheie a fost foarte incarcat: si cu munca, si cu vacante aglomerate, si cu bucurii, si cu necazuri; si cu emotii pozitive puternice, dar si cu emotii puternic negative.
Nu sunt obosita totusi; vreau insa sa am ragazul de a face toate lucrurile bine.
Asta ar insemna mult pentru mine, dar si pentru voi, cei care m-ati citit si mi-ati acordat incredere.
Pe blog voi mai scrie pana la sfarsitul anului, asa ca stati aproape!
Sa fie intr-un ceas bun , cu sprijin si spor in toate , dar mai ales multe realizari ! Cu mult drag , Gabita !
Bine ai venit pe blog si multe multumiri pentru urari. Iti doresc multe realizari si tie!
Ela draga, esti o inspiratie! Nu doar in materie de decoratii, organizare si mese fabuloase, ci si pentru atatea noi inceputuri – pe unele doar le-am banuit din ce ai scris de-a lungul timpului, iar pentru acesta de tocmai l-ai anuntat – Felicitari! Sa iti aduca implinirea si satisfactiile pe care le astepti si le meriti.
Produsele arata impecabil, sunt altceva decat ce se gaseste de obicei, iar bradutii din lamele de lemn sunt preferatii mei.
Un sfarsit de an in tihna, alaturi de familie si prieteni!
Multumesc din suflet, Manu! E doar un mic inceput pentru ca am hotarat, in final, sa deschid o firma noua si birocratia mi-a mancat timp, pe langa ce aveam de incheiat din alte lucrari. Si acum mai am de umblat pentru diverse, dar asa este business-ul 🙂
As vrea sa ma ocup doar de ce imi place, dar niciodata (in viata reala) nu este asa, nu?
Sa ma linistesc putin si vom lua legatura pe mail.
Eu iti doresc mult noroc cu noua ta alegere si sa iti aduca multa satisfactie!
Multumesc, Green! Satisfactie imi va aduce cu siguranta sa ma afund in propriile proiecte de decoratiuni, iar pe partea comerciala, vom vedea 🙂
Este foarte frumos cand un hobby devine activitate din care sa poti si castiga, este visul oricarui pasionat. Ma bucur ca ai curajul sa faci asta, ma rog la Dumnezeu sa ai succes, caci meriti. Sa nu-ti pierzi suflul, insa si sa ne mai incanti cu postari pe blog, macar ca sa avem cu ce sa ne clatim si noi ochii periodic.
Iti tin pumnii si … la mai mare!
Of, Cristina, tu esti o scumpa mereu! Se pare ca voi fi nevoita sa scriu tot mai des, ca asa este planul. Iar curaj mi-a trebuit ca sa ies in fata, in rest, voi face ce imi place mult mai mult timp decat pana acum. Iti multumesc pentru cuvintele calde!
O sa fie bine ! Sigur ! Pentru ca o sa faci ce iti place si asta e cel mai important. O sa merg imediat sa vad noul magazin on line. Iti urez mult succes, Ela ! Ai toata admiratia mea pentru determinarea si curajul de a incepe o afacere noua si atat de interesanta.
PS – si tare ma bucur, ca o sa scrii mai des pe blog 🙂
Multumesc, Dani, admiratia e reciproca; as vrea sa reusesc sa fac fotografii macar pe jumatate de frumoase ca ale tale. Sper sa fie bine!
Succes,sint convinsa ca vor fi multe lucruri si idei grozave!
Multumesc, Lenti, iti promit!
Felicitari si sa fie intr-un ceas bun 🙂 Cu siguranta vei avea un succes rasunator 🙂 Am avut si eu de curand o astfel de revelatie si te inteleg atat de bine… ca o curiozitate… care sunt americancele tale? Nu de alta… dar am si eu americancele mele… 🙂
Multumesc, Ancuta!
Sunt destul de multe, cu stiluri diverse. Dupa ani de zile in care au admirat in reviste si la televizor case la care nu aveau acces, odata cu dezvoltarea bloging-ului si-au transmis informatii si au devenit din sotii si mame obisnuite “vedete” ale internetului. Bine, clasa medie de acolo nu e totuna cu clasa medie de la noi, dar putine sunt cu adevarat bogate. Un exemplu este Kim de la Savvy Southern Style.
Multumesc, speram sa mai gasesc inspiratie noua printre preferintele tale, nu o stiam 🙂
Ale mele nu sunt toate americance, dar le vizitez des pe Andrea Dekker (http://andreadekker.com/), Lucy de la Attic 24 (http://attic24.typepad.com/) si Mias Landliv (http://miaslandliv.blogspot.ro/) 🙂
si mai intru si la Liz 🙂
http://www.lizmarieblog.com/
Va admir … “ïn secret” de mai bine de un an. Asa ca … imi permit sa vorbesc la persoana a 2-a singular. Ma inspiri in ceea ce fac, ma determini sa nu renunt, ma incanti. Avem multe pasiuni comune. Eu sunt profesor, mama lui Luca (3 ani si jumatate) si visez ca intr-o zi, cand Luca va mai creste, sa pot sa fac ceea ce imi place si … de ce nu, poate sa traiesc din asta. Admir curajul tau, seriozitatea si talentul tau. Poate … candva imi voi face curaj sa-ti arat realizarile mele si poate, de ce nu, vom colabora. Din suflet iti doresc sa reusesti in tot ceea ce faci si sa ramai, pentru multe dintre noi, un model de urmat!!! Sa stii ca ai mult mai multe prietene decat stii tu ca ai.
Multumesc, Anca, pentru cuvintele calde! Am sperat mereu ca in spatele ecranului ma asteapta oameni minunati ca tine! A fost speranta care m-a determinat sa continui in ciuda frustrarilor unei astfel de munci.
In planul de care scriam mai sus intra si un fel de colaborari de care voi vorbi pe larg de anul viitor.
Iti multumesc inca o data si ma voi stradui sa fiu la inaltimea asteptarilor.
Felicitari!!! Nu am nici o indoiala ca veti avea succes, eu asa va stiu: talentata, hotarita, calda.
Multumesc, Dana, noi oricum vom avea de discutat pe tema 😉
Felicitari Gabico si sa fie intr-un ceas bun. Ma bate si pe mine gandul dar inca nu mi-am adunat tot curajul sau n-am ajuns inca la fundul sacului. Poate intr-o zi… cine stie , pod am , l-am amenajat partial in toamna asta , oricum am gasit multa inspiratie la tine. Abia astept sa-ti vad si magazinul plin cu de toate. Cat despre americance si eu le admir. Pinterestul m-a ajutat mult sa le descopar si am gasit acolo un fluviu de inspiratie. Poate asta-i si motivul pentru care n-am mai scris pana acum , m-a acaparat colectarea de idei lasand realizarea lor pe mai tarziu. Dar tu esti un exemplu bun de urmat. Inca o data , felicitari si mult succes. Cu drag , Daiana!
Multumesc din suflet, Daiana! Si eu am avut pauze mari de scris pe blog; unele pentru ca nu mai faceam fata activitatilor (ca uneori mi-am luat pe cap mai mult decat puteam duce), alteori pentru ca am avut perioade de suparare sau neliniste, dar am ajuns si la punctul acesta al vietii 🙂
Iti doresc sa gasesti si tu calea cea mai potrivita pentru propria devenire!