Ciocolata este una din pasiunile familiei noastre, in orice varianta ar fi: de la cele amarui, cu cat mai multe fructe uscate si pana la cele mai ciudate: cu adausuri de sare, ardei, fructe exotice. (Din Olanda am adus o ciocolata cu Tobasco, special pentru baiatul meu – a fost foarte, foarte interesanta!)
Iar zeii ciocolatei sunt pentru mine: Milka, Lindt si Heidi. Chiar glumim in familie cu privire la ingredientul “special” care le face irezistibile.
In fiecare sezon urmaresc ce noutati inventeaza toti acestia pentru a-si prezenta produsele si pe unele dintre ele chiar le folosesc la propriile mele realizari. Asa s-a intamplat cu acesti iepurasi si aceste mini-oua care au devenit decoratiuni la crema asortata pentru Paste. Daca doriti sa vedeti cum am aranjat masa cu acea ocazie, apasati aici.
In magazine oferta pentru acest Craciun este foarte tentanta si un adevarat izvor de inspiratie. Poate ati vazut deja bradutii de la Heidi, niste minunatii pentru sarbatorile ce bat la usa.
In continuare va voi prezenta varianta mea.
Aveti nevoie:
* de forme metalice de braduti, stelute, inimioare si de hartie cerata,
* de ciocolata preferata, simpla sau de menaj, fructe uscate, fructe confiate etc
* si multa buna dispozitie.
* Iar daca doriti sa faceti o surpriza placuta unui “chocoalcoholic”, aveti in vedere niste ambalaje deosebite.
Mod de preparare:
Ciocolata se topeste la bain-Marie, se toarna in formele asezate pe hartie, se presara cu adausurile favorite si se lasa sa se raceasca.
Dar…
…pe masura ce lucrati la aceste figurine, veti observa ca imaginatia incepe sa zburde.
Stelutele se pot aseza unele peste altele formand braduti in 3D.
Bradutii sunt impodobiti cu globuri din margele …
… sau cu culgi de nea.
Iar pulberea de aur da ciocolatei un aer magic de sarbatoare.
Figurinele devin, la randul lor, decoratiuni pentru un tort.
Iar copiii pot veni cu propria lor varianta de ciocolata.
Si, de ce nu?, sa aducem si ceva ciudat in scena: stelutele decorate cu sare de Himalaya. Ati mancat vreodata asa ceva? Dupa ce simtiti din plin gustul intens al ciocolatei, incepe sa explodeze in gura gustul grauntilor de sare. E o senzatie!
Imi place atat de mult ciocolata incat sunt extrem de fericita cand citesc despre studii care demonstreaza ca e benefica (cu cat mai amara, cu atat mai bine) si nu iau deloc in seama pe cele care spun opusul.
In fond, asta e viata, micile placeri trebuie cultivate si nu evitate.
:)) Ce ne-am nimerit! Si eu ma … topesc dupa ciocolata, cat mai ciocolatos – cu atat mai bine si cat mai multa cacao in ciocolata! Altfel, foarte inspirat mod de a folosisi ciocolata si formele, am o singura intrebare: ai uns cumva formele cu unt, ceva, inainte sa torni ciocolata?
Am topit la o transa si putin unt impreuna cu ciocolata, sa fie mai moale compozitia, dar nu e necesar; la urmatoarele nu am folosit decat ciocolata.
Nu trebuie nici formele unse. Cred ca am omis in articol sa scriu ca le-am tinut la rece sa se intareasca, apoi le-am scos din forme foarte usor.
(Bine ai venit in clubul chocoalcoholic-ilor!)
norocul meu ca nu ma omor foarte tare dupa ciocolata, ca altfel lesinam aici ireparabil, caci fiind in post, n-as fi putut sa ma resuscitez cu nimic 🙂
ai o imaginatie foarte bogata si esti grozav de creativa, te admir pentru asta. ai tai au mare noroc cu tine.
Ai mei m-au pus la munca serios! Copiii m-au incurajat (ca sa nu spun cat m-au batut la cap!) sa imi deschid firma de decoratiuni. Asta pentru cat ii chinui cu creatiile mele de acasa 🙂
Arata supeeer… Am facut si eu anul trecut cadou ciocolata de casa… am mers la sigur 🙂 Voi posta curand cum le-am ambalat 🙂
Nu ma gandisem sa pun sare de Himalaya… pot sa fac si anul acesta, dar ALTFEL 🙂 Multumesc pentru idee, esti o sursa de inspiratie infinita 🙂