Desi imi plac gradinile ordonate si arhitecturale, am preferat (ales) compania tufelor, rugilor, fructelor de padure.
Sunt colturi in gradina atat de salbatice incat ma cuprinde disperarea.
Dar bobitele dulci si aromate, atarnand ascunse de frunze, au reprezentat un factor mai puternic decat dorinta de ordine.
Acum am gandit modificari ale gradinii care sa ma ajute sa o stapanesc mai bine si sa o faca sustenabila.
Pana atunci…
…asa arata o alee din gradina.
Salbatica, umbroasa, loc de cautari placute pentru catelul meu.
Sfaturi pentru plantare si ingrijire
Cultiv zmeurul de multi ani si, separat de cartile cu sfaturi citite, am invatat sa il inteleg.
Stiu acum ca ii place sa aiba umbra, umezeala si racoare la picioare, dar florile si, implicit, fructele sunt mai numeroase in plin soare. Asa ca s-a inmultit cu precadere la gard, dar acolo unde a gasit mai multa lumina (a ignorat complet zona pergolei, cea cu umbra deasa). In carti scrie ca trebuie plantat pe directia nord-sud, asa incat plantele sa nu se umbreasca prea mult unele pe altele, ceea ce am facut si eu de la bun inceput, din pura intamplare!
Stiu ca ii place apa pentru ca in preajma pompei fructele erau mult mai mari decat in restul zonelor. Asa ca m-a determinat sa ud pe toata lungimea gardului pe care se desfasurase.
In primii ani s-a inmultit singur, cum l-a taiat capul, apoi am invatat ca formeaza fructe pe tulpinile din anul precedent, iar cele care se inalta in anul curent vor fi viitoarele purtatoare de rod din anul urmator.
Asa ca acum, in perioada toamnei, il raresc taind de la sol tulpinile lemnoase, pe care au stat fructele, si am grija sa leg plantele noi, verzi, astfel incat vantul de toamna sau viscolele sa nu le culce la pamant.
Daca acestea au crescut prea inalte (mai mult de 1-1,5m), le indoi varfurile in jos si le fixez bine ca sa nu fie rupte.
Cand iarna da semne ca pleaca, tai varfurile plantelor la inaltimea de 1,5 m, astfel incat sa incurajez fructificarea laterala.
Unde s-au indesit prea mult, toamna tarziu, tai si dintre plantele noi o parte sau le transplantez in alte locuri. Tufele trebuie sa fie aerisite, asa incat trebuie indepartat excesul de tulpini si lasate cele noi la distanta de aproximativ 10 cm intre ele. Daca scot parte din plantele in surplus, am grija ca locul nou de plantare sa fie pregatit. Acesta trebuie sapat, trebuie adaugat compost din belsug, iar plantutele trebuie asezate cam la 50 de centimetri distanta intre ele. Anul urmator vor forma tufe si le voi aplica aceleasi reguli.
Am construit un suport metalic de-a lungul gardului pentru a sustine zmeurii. Dupa cum se vede din fotografii, acestia evadeaza frecvent din spatele gratiilor.
Compostul le face bine si lor, mai ales ca prefera solul usor acid. In conditiile unui pamant lutos si greu cum e cel din gradina, orice mulcire sau adaugare de compost este un cadou pentru ele.
Zmeurul meu este soiul care se coace in iunie – iulie. In aceasta perioada culeg de doua ori pe saptamana cam 0,5-1 kg de fructe. Spre sfarsitul lui iulie deja se termina recolta.
Exista si soiuri de toamna, care rodesc pe tulpinile aparute in acelasi an. Eu nu am reusit sa plantez astfel de zmeuri. Este o tema pentru viitor. Chiar daca din august incep sa se coaca murele, in privinta fructelor de padure niciodata nu mi se pare ca sunt prea multe.
Retete
Fructele de padure sunt bune consumate ca atare, dar se pot alatura aproape oricaror dulciuri. Chiar si langa o placinta traditionala cu branza, cateva bobite aromate vor fi bine primite.
Iar prajiturile si inghetatele cu zmeura sunt pur si simplu minunate! Niciodata nu reusesc sa fac atatea cate imi propun.
Iata cateva retete realizate:
Tortul cu fructe de padure este unul din torturile preferate.
Fie ca se numeste zabaglione/zabaione (cu vin) sau crema de lamaie (aromata cu vanilie si suc de lamaie), acesta este un desert divin.
Textura sa fina, densa si dulceata sa se contrapun structurii mai aerate a bulgarilor de frisca si gustului mai acrisor al fructelor.
Inghetata de zmeura este delicioasa. Am grija sa strecor pulpa pentru ca alor mei copii nu le plac samburii prea numerosi. In fotografie apare asortata cu alte trei sortimente.
Panna cotta este destul de consistenta in calorii, dar merita preparata din timp in timp. Am scris despre reteta aici, unde este asortata cu zmeura. In aceasta vara voi incerca o alta prezentare, de data aceasta cu mure.
Un desert “exquisite” este jeleul de zmeura: se face simplu din fructe, zahar, gelatina, frisca si, prezentat in cupe, face fata fara probleme unui dineu de clasa.
Simplitatea retetei este invers proportionala cu experienta savurarii acestui desert.
Daca v-am facut pofta, sa fie un imbold pentru a cultiva aceste plante!
Stiu: dau un aer salbatic gradinii dar, decat sa astept oferta din magazine, am preferat sa aduc putina padure in mijlocul orasului.
Cine e in avantaj?
Leave a Reply