Sertarele prezentate in continuare sunt din zona de servire a mesei si cuprind in principiu vesela si alte accesorii folosite zi de zi.
Dulapul care le adaposteste nu are adancimea obisnuita de 60cm, ci de doar 40cm. Am scris deja ca bucataria nu e suficient de lata si, pentru a incorpora o insula, a trebuit sa gandesc creativ spatiul.
In stanga sus este sertarul cu tacamuri. Aici am asezat doua servicii, pentru ca nu am un alt loc potrivit pentru unul din ele, sa zic: de bun. Asa ca le folosesc pe amandoua alternativ. Am si un set de cutite cu maner de lemn, potrivite la asezarea meselor in stil natural si care sunt foarte bune pentru friptura.
Chiar si tacamurile speciale, unele dintre ele argintate, stau aici. Pentru ele am improvizat niste asternuturi din fostele suporturi de farfurii din lemn de bambus, care s-au desirat de atata folosit si, in final, le-am taiat ca pe niste cutii si arata destul de bine.
In sertarul urmator este cosul de paine, imbracat in servet, plus alti saci cusuti din materiale vechi, de casa. Ma infior cand citesc cat de mult dau pe astfel de panzeturi doamnele americane. Dar cred ca si la noi, la tara, au fost de mare pret. Si asa ar trebui sa ramana pentru cei care le-au mostenit. Fotografia m-a prins cu putina paine stocata si se vede un singur sac, dar cand am mai multe sortimente (si mai multi oameni in casa), folosesc mai multi saculeti.
Se vede si cutitul de paine pe fundul de lemn. Am vazut in prezentari de bucatarii acest sistem si pot spune ca functioneaza bine si pentru mine.
In sfarsit, cel mai jos, este si cel mai plictisitor sertar din bucatarie, cel care pastreaza farfuriile de zi de zi. Uitandu-ma aici la ele, ma gandesc ca ar fi timpul sa le schimb cu altele, ca, slava Domnului, am destula ceramica ieftina care le poate lua locul.
In partea dreapta a dulapului , sus, este sertarul cu servetele de hartie. Ele suplinesc lipsa panzeturilor frumoase imprimate, care dau caracter meselor tematice. Nu rezist desenelor nostime, asa cum ati vazut si la mesele de Craciun, de aici si aici.
Iar acum a venit vremea celor de primavara, ceea ce se vede si in fotografie.
Mai sunt sortate aici cateva lucruri: paie, etichete sub forma de steaguri, luminite pentru centrul mesei. Intr-un an, notasem pe stegulete tipurile de mustar (era un sortiment interesant) si, inainte de a ne aseza la masa, baiatul meu le-a amestecat etichetele. Asa mai rad, uneori, copiii mei de organizarea mea! A trebuit sa gustam si sa ghicim denumirea fiecarui tip de mustar si, bineinteles, sa ne amuzam!
Urmeaza sertarul de jos, care ascunde trei sertare de fapt. Aveam multe maruntisuri pe pastrat aici si am ales aceasta solutie.
Primul are aranjate servete de hartie de prezentare. Le folosesc si la mese si la pachete si acum constat ca au ramas cam putine. Mai sunt cateva farfurii de hartie, tot pentru pachete, apoi cateva suporturi pentru platouri fierbinti. Cel galben este foarte vechi; il am de la mama si tin foarte mult la el. Tot aici se mai vad servetele japoneze; le stiti, sunt cele foarte fine si subtiri, bune la o cafea si o prajitura.
Aici se vad cele doua sertare de inaltime mica impreuna.
In urmatorul sertar sunt suporturi din bambus si panza. Le folosesc si la mesele din familie, si la unele mese speciale si le-ati tot vazut: aici, sau aici sau aici.
Iar in ultimul sertar sunt castroane de toate formele si marimile. Sunt stocate cam multe in teancuri, dar reusesc sa ma descurc cu ele si asa.
Avand in dulapul prezentat mai sus tot ceea ce este necesar pentru a aseza masa, este foarte usor sa o intind imediat, asta daca este o masa obisnuita. Doar paharele sunt la doi metri mai in dreapta, asezate frumos intr-o vitrina. Pentru mese speciale, pe care le compun cand am musafiri sau, pur si simplu, din dorinta de a infrumuseta o zi just like that, ei, asta este o alta poveste!
Cititi si primele articole despre sertarele din bucatarie:
Sertarele din bucatarie – zona de langa aragaz
Sertarele din bucatarie – insula.
Foarte bine gandit ! Ar trebui sa schimb cate ceva si eu in bucatarie si articolul asta ma impulsioneaza sa iau taurul de coarne 🙂 Merci !!!
Succes, Dani, si multe multumiri!
chiar ma intrebam cum tii tu castroanele, ca si eu tot asa cladite le tin si ma cam incomodeaza. la fel si cu capacele de oale, le tin intr-un sertar unele peste altele (spatiul nu mi-a permis construirea unui sertar foarte adanc) si e jale cand am de scos unul de dedesubt.
Avantajul unui sertar (super-avantaj, nu voi inceta sa o spun) este ca ai acces la castroane de deasupra, ai perspectiva deci, le poti ridica cu usurinta si poti cauta prin ele. In cazul unui dulap clasic, trebuie sa te ghemuiesti si sa cauti astfel in el.
In cazul capacelor, e crima cum te chinui cu ele; incearca sa alaturi cateva oalelor daca ai posibilitatea. Vezi ca in articolul despre sertarele de langa aragaz, am postat o fotografie cu oale in care apare si un capac – e unul greu, de la cratita de fonta si l-am plasat asa, langa cratita. Daca reusesti manevra asta cu cateva capace, restul ramase in sertar vor putea fi aranjate mai bine. Succes!
Cate idei frumoase, cu stil 🙂 Organizarea mi se pare “secretul” in ziua de azi, cand toata lumea se plange ca “nu are timp”, dar punand accent pe organizare, se face timp pentru toate… Ai o bucatarie foarte primitoare, si din poze se vede ca nu ai o “casa” ci o “acasa” 🙂
Multumesc, Ancuta! Da, este secretul si ne organizam si cand nu ne dam seama de asta, in viata de zi cu zi.
Buna ziua. O organizare perfecta facuta cu eleganta si stil. Sunt multe de invatat de pe acest blog dar, in primul rand, totul se reduce la starea de confort psihic pe care ti-o creeaza ordinea dintr-un spatiu atat de agitat cum este cel al bucatariei.
Felicitari pentru efortul depus si o seara minunata va doresc.
Multumesc pentru aprecieri! Apoi, daca ar fi talmes-balmes in bucatarie, nici ca as mai gati ceva! 🙂
O saptamana cu spor!