Am scris despre insula aici. Cand am proiectat casa, nu m-am gandit la o bucatarie atat de mare incat sa incapa pe mijloc un dulap lat. Toate studiile ergonomice pe care le-am citit nu calificau camera mea pentru un astfel de mobilier, asa incat am masurat, m-am gandit… si le-am incalcat. Bucataria mea nu ar fi fost atat de prielnica prepararaii mancarurilor sau intalnirilor de familie altfel alcatuita.
Ceea ce am spus mai sus este o istorisire din care ar trebui sa invatati sa nu urmati ad litteram toate studiile de design. Cel mai important este acel simt al masurii care nu ar trebui sa ne paraseasca niciodata. Sa aveti in vedere modul de viata al familiei, sa socotiti o data, de doua ori, ca sa nu gresiti si, mai ales, sa va urmati inima!
Insula este formata din trei dulapuri obisnuite si toate (cum altfel!) au sertare. Sa le luam pe rand:
In partea stanga a chiuvetei se afla sertarul cu cutite si alte ustensile, cu multe maruntisuri, cum ar fi: clipsurile si inelele pentru prinderea pungilor.
Sertarul de sub el este camara mea. Chiar daca regret enorm (si sper sa repar greseala) ca nu am o camera ca atare pentru camara, nu m-as fi dispensat oricum de acest sertar. Este atat de comod sa-l deschizi si sa ai acces imediat la o multime de ingrediente pentru mancare! Sertarul acesta este langa chiuveta, langa blatul de lucru, langa aragaz; este chiar in centrul actiunii!
Interiorul lui este bine gandit, cu borcane aliniate, cu capacul transparent pentru a vedea interiorul, bineinteles marca Ikea. Partea din spate a lasat loc liber catorva cutii, pentru ca unele alimente este bine sau este util sa ramana in cutia lor.
Acest sertar mi-a salvat zile (sau luni!) din viata. Si nu exagerez: orice ai pregati de mancare, ai nevoie de cateva ingrediente din camara. Un acces usor la ele este foarte important.
Dar, da, ideea mea ca restul camarii sa fie la subsol nu a fost buna: acolo e bine sa stea conservele de iarna si muraturile, dar alte alimente ar trebui pastrate cat mai aproape, intr-o camera sau intr-un dulap spatios numit “camara”, laolalta cu vase de dimensiuni mari, care nu incap in dulapuri, sau de alte echipamente de bucatarie. Asa cum am mai spus, voi repara aceasta greseala.
In sertarul cel mai de jos se afla tavi lungi de copt si tigai, mai noi sau mai vechi. Se remarca, in dreapta, o tava cu peretii detasabili, pe care mi-am dorit-o foarte mult, pentru ca e perfecta pentru tiramisu, o prajitura pe care o fac frecvent pentru copii. Imi amintesc cum am scotocit acum vreo zece ani prin cel mai mare magazin de menaj din Muenchen dupa asa ceva, fara rezultat insa. In consecinta, acasa am trecut la bricolaj si am construit niste pereti din carton din acela imbracat in staniol, de cofetarie, si mi-am rezolvat problema. Cand am gasit la Lidl aceasta tava, normal ca m-am bucurat ca, in sfarsit, una din prajiturile preferate are parte de un recipient profi. Sub ea se afla vechile mele tavi (vintage!) de chec, apoi, asezate pe randuri, se vad diferite forme de tort si mai multe tipuri de tigai.
In dulapul din mijloc, sub chiuveta, se afla cosul de gunoi, un altul pentru ziare si pungi (cand se umple, acestea sunt duse in subsol), detergentii pentru masina de spalat vase, lichidul de vase, suluri pe pungi pentru diverse intrebuintari.
Am aratat locul acesta intr-unul din articolele despre bucatarie; de atunci l-am modificat putin si acum arata totul mai aerat. Am cumparat un mic sertar culisant (stanga, sus) in care tin buretii in folosinta.
In dulapul din dreapta am, in partea de sus, zona de ambalare: pungi de tot felul, folii de plastic si de aluminiu, hartii de copt. Am considerat util suportul pe care il tineam candva, la apartament, pe perete. Chiar daca plasticul din care este confectionat s-a ingalbenit de timp, ma ajuta sa tin totul mai organizat.
Urmeaza apoi sertarul cu servete. Aici am modificat putin asezarea lor. Le-am aliniat intr-un cos ca sa vad pe ce model pun mana si sa nu fiu nevoita sa caut prin ele. In spatiul liber sunt bureti si lavete noi.
Din ce am scris mai sus rezulta un sfat: asezati obiectele astfel incat sa le vedeti pe toate deodata; asa, nu veti fi nevoiti sa cautati prin ele si sa provocati dezordine. Eu intotdeauna caut sa aplic acest principiu de ordine. Cum nu il aplic, cum se produce haos. Ca aici, cu servetele, pe care trebuia din cand in cand sa le rearanjez in teancuri.
Si, in sfarsit, in ultimul sertar sunt alte tavi de copt, aliniate frumos.
Alte articole despre sertarele din bucatarie:
Sertarele din bucatarie: zona de langa aragaz
Sertarele din bucatarie: zona de servire
Maiculitza, cata organizare! Esti admirabila. Ai dreptate cu economisirea anilor de viata, inainte sa-mi fac si eu bucataria am citit studii despre drumurile pe care le face un om in bucatarie si deci locul optim al fiecarui obiect e documentat stiintific, taman in scopul de a salva timp. Bine ca ai avut posibilitatea sa faci toate acestea, isi au toate un rost clar si iti doresc sa te bucuri de ele cat mai mult!
Multumesc, Cristina! Sunt, intr-adevar, o multime de studii ergonomice, dar, in timp, am constatat ca fiecare familie este unica si nu trebuie urmate toate principiile lor ad litteram. Mai mult, fiecare familie evolueaza, isi modifica obiceiurile si stilul de viata si toate acestea trebuie sa se reflecte in alcatuirea casei. Ideea mea este sa locuiesti un timp in casa inainte de a face investitii costisitoare in ea, asa incat sa poti modifica din mers ceea ce trebuie modificat.
Foarte frumos si interesant totul, mai ceva ca in armata, ordine desavarsita. O seara frumoasa si un weekend cu mult spor.
Multumesc, Vasile! Am ras cand am citit, pentru ca sunt inversul unei firi militaroase; sunt visatoare, linistita, calma – cosmarul comandantilor! Weekend placut!
Ce bine arata 🙂 si eu sunt foarte organizata, iar aceste postari sunt pe sufletul meu. Si eu m-am gandit foarte bine cand am organizat bucataria, iar acum este o placere sa gatim, sa stam in bucatarie. Uitasem de organizatoarele pentru sertarele inalte de la Ikea, cred ca o sa imi cumpar si eu pentru sertarul cu cratiti.
Asa este, te concentrezi pe placerea gatitului si nu pe cautarea lucrurilor, pe scotocitul prin sertare, prin dulapuri. Nici nu vreau sa ma gandesc sa fac mancare in astfel de conditii. Cred ca as manca in oras!