Cum se naste un proiect

Am descoperit un lucru interesant in calatoriile reale sau pe bloguri (in special cele americane). Exista tari – sau popoare- care comunica cu mediul intr-un fel anume; este ceva ce noua, romanilor, ne scapa.

In Austria, de pilda, pe o poteca din padure am vazut niste zagazuri facute din lemn pentru ca apa de ploaie sa siroiasca in mod controlat. Ne-am minunat atunci si am comentat. Inchipuiti-va ca mergeti la noi, la munte, in salbaticie, si dati deodata de ceva facut de mana omului, care a fasonat un pic natura, astfel incat sa o ajute sa fie mai prietenoasa. Eu ma astept sa gasesc gunoi aruncat aiurea, atat.

Asa si in casele lor: dincolo de estetica, se intrevede dorinta de a le face cat mai functionale, de a trai in ele cat mai usor, iar timpul castigat astfel sa il poata folosi pentru numeroasele hobby-uri. Nu spun ca toti sunt la fel; exista insa o masa critica si este luata mereu ca exemplu de cei care vor sa isi imbunatateasca viata.

Caci exista o democratizare extraordinara astazi a “traitului bine”. Prin explozia internetului, informatia se disipeaza in toate mediile si nu ramane decat sa fie folosita.

Iar cand vine vorba de case, banii sunt importanti, dar sunt pe locul patru. Pe primul loc este dorinta de a face ceva, pe locul doi este ideea (cea imprastiata democratic, asa cum spuneam mai sus), pe locul trei este vointa. Ei, la vointa cred ca stam noi rau. Si la dorinta. Pentru ca extrem de multe idei nu costa nimic sau costa doar cativa banuti.

In continuare va voi impartasi cum se naste un proiect in cazul meu.

Casa pe care cu drag am desenat-o, am construit-o si am locuit-o a crescut incetul cu incetul  si s-a mulat pe stilul nostru de viata. Niciodata nu am considerat ca amenajarea ei e ceva ce se va termina la un moment dat. Pe masura ce familia a evoluat, noi dorinte s-au infiripat, iar caminul nostru a trebuit sa faca fata noilor provocari.

Primul pas: Nevoia

Aceasta imi spune sa bat un cui in perete ca sa agat un servet exact acolo unde am nevoie de el, asa incat sa nu mai pierd timp sa caut servetul, sa nu-l mai arunc pe unde nimeresc. Pentru indeplinirea acestei nevoi nu trebuie neaparat sa cheltuiesc bani. Imi este suficient un cui pe care il am, eventual, in casa.

Al doilea pas: Merge sau nu?

Acum realizez daca solutia gasita este buna; daca locul ales pentru cui e potrivit sau daca, pur si simplu, ma puteam lipsi de asa ceva. Intre timp imi poate veni chiar o idee mai buna.

Pasul urmator: Catre artistic

Daca solutia este buna si mi-a imbunatatit confortul, ma gandesc in continuare sa gasesc un cuier interesant, sa construiesc chiar eu unul, si de-abia acum se pune problema unui buget pentru acest proiect.

Marturisesc ca de multe ori “cuiul” ramane mult timp pe loc pana gasesc solutia, fie ea artistica sau financiara. Si cred ca asa se intampla multora. Exista o categorie foarte restransa de oameni care doar bat din palme si totul se rezolva ca in poveste.

Si am scris in Cuier din tacamuri cum  chiar un “cui” s-a transformat intr-un cuier practic si foarte elegant, realizat cu ce aveam prin casa.

Pe masura ce am invatat mai mult despre ele, am inceput sa sparg tipare, sa incalc reguli, sa indraznesc mai mult pentru ca – am constatat – poti face aproape orice in materie de amenajari interioare.

 

Cazul de azi ofera un loc nou imbracamintii de iarna.

Desi dressing-ul este mare, cu timpul s-au adunat multe lucruri aici si m-am gandit ca o prelungire a acestuia nu ar fi rea.

Va amintiti poate, daca cititi de mai mult timp blogul, de dulapul plin cu prosoape din baie.

Se afla, de fapt, pe un balcon adiacent baii.

Acum dulapul a fost impins mai in fata si in spatele lui a luat nastere al doilea dressing.

Deocamdata am strans aici cateva mobile de prin casa: un raft (de la Ikea) care va ramane probabil pe loc pentru ca se aseaza bine gentile in el…

 

 

…si doua suporturi, folosite pentru haine pe vremea cand dressing-ul intregii familii (imens) se afla la parter, dupa o perdea, acolo unde azi este semineul.

 

 

(Inceputurile casei noastre sunt foarte savuroase si, cine stie? poate ca odata voi povesti despre ele!)

Unul din suporturi a ajuns apoi in spalator (o idee foarte buna sa agat pe el umerase cu bluze la uscat), iar celalalt a asteptat momentul cand va fi montat si folosit din nou, undeva, prin casa.

Iar acum sunt iar folosite pentru acest proiect!

Suporturile sunt acoperite cu panzeturi, dupa cum se vede in fotografie, pentru ca lumina sa nu decoloreze materialele si pentru a le feri de praf. Dressing-ul este de-abia schitat; asa imi dau seama ce capacitate vor trebui mobilele sa aiba; dar dincolo de aspect, este foarte practic faptul ca, in loc de a sta ingramadite in dressing-ul actual, hainele si-au gasit un alt loc destul de convenabil.

 

 

 

Se vede ca si fetele de masa si-au gasit loc aici pana voi realiza ceva special pentru ele. Iar despre etichetare si cum le-am organizat pe categorii voi scrie in alt articol.

 

 

Imi plac aceste cubbies in care asez gentile; in dressing le-am tinut pe rafturi, apoi, cand acestea au fost ocupate de alte haine, le-am agatat pe usa, dar sistemul nu mi-a placut, desi initial parea practic.

Exact ce spuneam la inceputul articolului: nu trebuie cheltuiti bani pana cand nu testam daca ideile sunt bune si nu numai, ci si daca ni se potrivesc.

Acest al doilea dressing va mai sta in aceasta forma mult si bine, pentru ca nu am in vedere in curand un buget pentru mobila din el. In orice caz este foarte practic, din punct de vedere organizatoric e suficient pe moment si atat timp cat e functional, esteticul mai poate astepta putin.

Acesta este un proiect neterminat dupa toate regulile artei, dar foloseste scopului pentru care a fost initiat.

Voi scrie in curand si despre un proiect finalizat si cateva idei practice care se desprind de acolo.

 

On June 21, 2015   /   DIY, Featured, Organizarea casei, Organizarea pe camere   /   7 Comments