Odata ajunsa la casa (si cu gradina destul de mare), am cumparat de la piata rasaduri pentru propriile rosii. Nici prin gand sa-mi treaca sa le cultiv singura. Mi se parea atat de complicat! Nu stiam aproape nimic despre agricultura, legumicultura, pomicultura si alte asemenea culturi. Am citit carti despre arbusti, despre flori, chiar si despre pomi fructiferi si am capatat in timp experienta pentru a le ingriji. Dar in privinta rosiilor si ardeilor imi era suficienta rutina anuala. Daca ma duceam in piata in aprilie si cumparam rasaduri, ce era inainte de aceasta data tinea de domeniul inexplicabilului, al magiei.
Am inceput sa cultiv propriile rasaduri de rosii de doar doi ani, dupa ce am citit bloguri de gradinarit si am aflat ca nu este chiar magie, ci doar putina stiinta, un strop de dragoste si multa perseverenta. Anul acesta am plantat chiar si seminte pastrate de la rosiile heirloom de anul trecut si le-am privit, fericita, crescand mari si frumoase ca celelalte. S-a incheiat, astfel, un ciclu. In casa, in gradina mea.
Am fost foarte ocupata in primele luni din acest an si nu am putut scrie despre etapele parcurse, dar, daca suntem sanatosi si blogul va mai exista anul viitor, voi scrie cateva articole atunci despre cum am organizat toata operatiunea, astfel ca si cei mai putini curajosi sau care se tem ca e prea multa tevatura, sa inceapa cu curaj sa creasca rosii mai deosebite, mai gustoase si mai ieftine decat ceea ce este la piata.
Astazi, deci, un rezumat februarie-martie-aprilie.
Soiurile plantate sunt: Roma, Yellow Pear, Super Roma, Marmande, Brandy Wine, Black Krime, Pear Shaped, San Marzano, Tigerella.
Pentru ca nu am un loc special pentru rasaduri si pentru a le manevra usor (foarte important), am gasit solutia sa asez ghivecele in cutii Ikea, plus pe cateva tavi mari de plastic pe care le aveam in casa. Cutiile de plastic sunt foarte practice, au capace (ca niste minisere) si se pot stivui, ceea ce este comod in prima faza a lucrului.
Sunt foarte cumpatata in general; nu am imprastiat seminte in ghivece ca apoi sa le repic, ci am asezat de prima data cate doua seminte in fiecare ghiveci. Andreea m-a invatat, pe blogul ei, ca asa cultiva intotdeauna rosiile (cate doua) cu rezultate foarte bune. Mi-am zis ca voi lasa rasadurile asa cum au iesit -unul sau doua- si chiar nu am avut aproape deloc cazuri in care sa nu iasa niciunul.
Le-am asezat la ferestrele pozitionate spre est si spre sud, deasupra caloriferelor, evitand astfel sa ma preocup de lumina, de caldura, de higrometre si termometre (nu am vrut multa bataie de cap; nu aveam oricum timp pentru prea multe probleme de microclimat). Cu termostatul centralei si cu termostatele caloriferelor am asigurat temperatura de aproximativ 20°-22°C ziua si ceva mai scazuta noaptea.
Tot ce am facut a fost sa mentin pamantul umed si sa intorc cutiile cu ghivece la cateva zile, cand plantele se inclinau spre geam.
A, as vrea sa mai spun ca nu am avut incredere in semintele pastrate de la rosiile mele de anul trecut si pe acestea le-am pus mai multe in ghiveci; si cum s-au incapatanat sa rasara aproape toate, pe acestea le-am repicat.
Le-am pus etichete asa cum am scris aici si am asteptat.
Partea cu repicatul: pentru ca le-am plantat din prima cate doua si trebuia sa le intaresc radacinile, nu am facut decat sa mai adaug pamant in ghivece dupa ce s-au dezvoltat primele perechi de frunze adevarate (fara sa acopar insa fruzulitele care s-au format la rasarirea rosiei).
Toate ferestrele cu vedere spre sud si est au fost garnisite cu rasaduri!
Acum sunt la faza premergatoare plantarii in gradina; am scos rasadurile afara si faptul ca sunt asezate in cutii mari si pe tavi face operatiunea mai usoara (desi sa le cari de doua ori pe zi, afara si inapoi in casa nu este cel mai distractiv lucru!) Le-am asezat in primele zile pe terasa sudica a casei, acoperita, ca sa nu le stresez cu soarele prea puternic; au suportat pana acum si putina ploaie si destul vant.
Terenul este deja pregatit (compost propriu!- cititi despre el aici), dar noptile foarte reci amana momentul mult asteptat cand le voi transplanta in gradina.
Sa le uram noroc!
foarte faine!
Cristina, ma tot gandesc la articolul tau despre gradina! Sper ca ai si tu rasaduri bune!
Felicitari, arata minunat. Spor la transplantare si recolte bogate.
Multumesc, Vasile! Voi ajunge si eu pe blogul tau la sfarsitul saptamanii.
Sunt niste lungane viguroase…parca spunea cineva ca deja e gata prima transa de suc de rosii.
Eh, mai e un pic pana atunci, Dana! Mai intai sa mancam niste salate delicioase!
foarte frumoase si viguroase rosiile tale, eu iti urez de pe acum pofta mare 🙂
Mersi, Green, sper ca au rasarit si rosiile tale Yellow Pear! Ale mele au fost niste nazdravane!
Arata bine si sunt sigura, ca o sa rodeasca frumos. Rosiile iubite se revanseaza intotdeauna 🙂 Bravo pentru initiativa de a acultiva rosii din seminte !
Multumesc, Dani! Sper si nu doar ca sper, ci fac cat pot de bine ceea ce trebuie ca sa le vad sanatoase, roditoare si frumoase.
Felicitari! Rasadurile tale arata foarte viguroase. Saptamana viitoare le voi planta si eu in gradina. Sper ca totul sa fie bine. In fiecare an am mari emotii inainte de momentul asta. Succes in tot ce faci!
Adreea, esti pentru mine mereu o sursa de informatii si de inspiratie! Sigur va fi bine! Succes!
Ati facut rasaduri frumoase si nu ati mai scris nimic despre rosii… Si eu cultiv San Marzano si Marmande. Tigrella si Roma am cultivat anul trecut, dar nu m-au multumit, asa ca am renuntat.
Spor!
Voi scrie despre toate – cum s-au comportat si despre ce experienta am acumulat in acest an.