Am pornit acest site, devenit mai tarziu blog, din dorinta de a invata pe altii si a invata, la randul meu, din scrierile prietenilor de pe internet.
O experienta extraordinara -ca o viata paralela- care m-a facut sa trec mai usor (sau cu sufletul mai putin innegurat) prin multe greutati din acesti ultimi ani.
Am simtit la un moment dat, probabil si influentata de experienta comunitatilor americane, ca nu este suficient ceea ce fac, ca pierd ceva esential din vedere. Si am trecut la pasul urmator.
Sa va explic:
Daca este adevarat ca mostenirea genetica are un rol fundamental, ca si mediul familial in care copiii cresc, tot atat de corect ar fi sa spunem ca scoala este foarte importanta in devenirea fiecarui om. Auzim de atatea marturii ale unor personalitati care povestesc despre un anumit dascal ce i-a facut sa urmeze meseria in care, mai tarziu, au excelat. Despre profesori care si-au pus amprenta pe educatia, statura morala si cultura micilor invatacei.
Cu atat mai mult invatatorul, cel ce petrece niste ani buni cu copiii nostri, este cel care le va influenta urmatorii pasi din viata.
Dar scoala ca atare nu ofera un cadru institutional adecvat si nu s-a adaptat vremurilor pe care le traim; a ramas tributara vechilor programe, iar criticile aduse constant, pe diverse cai, nu au schimbat prea mult lucrurile.
Nu au o sansa in plus decat copiii cu familii preocupate de viitorul lor: acestia cauta oameni care sa le continue celor mici educatia primita acasa. Caci nu trebuie sa persistam in ipocrizie: nu toti parintii lasa destinul sa calauzeasca pasii odraslelor lor. Ei pornesc cu mult timp inainte ca acestia sa implineasca varsta scolara in cautarea acelei persoane ce le va fi dascal in primii ani de scoala.
Copiii mei sunt mari acum si au confirmat, pot spune, dar cu mai multi ani in urma, am mers si eu de mana cu ei, cu un nod in gat si cu o lacrima in coltul ochiului si i-am lasat in grija doamnei invatatoare.
Nu stiu cum sa spun mai bine ca sa fiu inteleasa; invatatoarea copiilor mei (diferenta de varsta dintre ei este de patru ani) s-a facut remarcata inca de pe atunci printr-o daruire si tenacitate care au determinat multi parinti “sa se bata” pentru ca cei mici sa ajunga in clasa dansei.
Generatii si generatii de copii au avut parte de lectii interesante, inteligente, mai aparte, caci atunci cand se vrea, si o scoala de stat poate fi o scoala de elita!
Ca intotdeauna pe aceasta lume, omul sfinteste locul!
Cu doamna invatatoare m-am intalnit si am discutat sa organizam niste lectii “altfel”, in care sa depasim granita programelor scolare, sa ii invatam pe copii lucruri folositoare in viata si sa le aducem un plus, un avantaj in devenirea lor de oameni intregi.
Ne-am propus ca pe parcursul anului scolar, o data pe luna, sa discutam despre o viata sanatoasa, despre bun gust, despre moralitate, ecologie, istoria locala si multe altele. Toate temele vor avea o abordare neconventionala, ceea ce veti descoperi si dumneavoastra, caci lectiile vor fi descrise pe blog: cu obiective, materiale folosite, desfasurare.
Ele vor fi postate pentru a le disipa in comunitate, in ideea ca vor folosi si altora. Urmarim, in acelasi timp, sa cream legaturi mai trainice in trinomul: elev – parinti – scoala.
Veti intelege mai bine pe masura ce le voi expune si veti constata ca va sunt utile si dumneavoastra, pentru propria cunoastere sau pentru a le discuta cu cei mici.
Cand am avut prima intalnire cu elevii clasei a III-a, mi-au dat lacrimile: erau atat de frumosi si de inteligenti, de plini de energie si de umor la o varsta atat de frageda, incat nostalgia m-a coplesit si mi-am amintit de vremea in care eram o mamica tanara si plina de speranta si veneam sa discut despre baiatul sau fetita mea.
Acesti elevi fac parte din familii care se ocupa de ei, au preocupari extrascolare multiple, artistice, sportive; ei au fost binecuvantati de soarta. Dar sper sa reusesc sa dezvolt aceasta actiune si in medii defavorizate.
Am o idee clara: acolo unde familia nu are posibilitatea, societatea, daca se pretinde avansata si civilizata, trebuie sa dea o mana de ajutor si nu o poate face mai bine si mai eficient decat prin scoala. O altfel de scoala.
uau, o idee cat se poate de stralucita! te felicit si iti doresc mult succes in patrunderea in sufletul si deprinderile copiilor!
Sper sa iti placa lectiile!
Profit ca ai scris aici ca sa-ti semnalez ca nu pot comenta pe blogul tau. Iti inteleg dorinta de a nu te lupta cu spam-urile, dar eu, de cate ori am incercat, nu am reusit sa nimeresc codul. E singurul loc unde mi se spune in mod repetat ca nu il introduc corect si crede-ma, este foarte frustrant pentru ca vreau de multe ori sa intru in dialog cu tine pe temele de acolo.
Mult success in aceasta initiativa de laudat!
Multumesc, Cecilia, bine ai venit!
Sper ca va fi chiar ceva deosebit!
Ce idee frumoasa 🙂 Abia asteptam sa vedem lectiile, suntem convinse ca vei avea multe satisfactii, iar castigul copiilor este nepretuit 🙂
Multumesc, si eu sper sa fie asa.
aoleu, nu stiu cum de nu poti comenta, nu stiu ce sa fac. cand nu aveam cuvinte de verificare, mi se umpluse casuta de mail si de aceea le-am bagat. sper sa fie doar pentru ca nu se vede bine cuvantul de verificare si nu pentru ca am avea noi vreo defectiune intre blogurile noastre. o sa incerc sa scot pentru o vreme cuvintele de verificare si sa bag altceva. sa-mi dai un semn daca reusesti sa comentezi.
Ma bucur ca o relatie deosebita intre un parinte si invatatoarea copiilor ei se continua peste ani intr-un nou mod,cu impact,sper eu,asupra copiilor.Va urez mult succes.
Cu mult drag,Lenti
Vineri am avut o lectie extraordinara. Ne-am distrat si am invatat multe lucruri despre alimentatie sanatoasa. Sper sa gasesc cat mai repede timp sa scriu despre ea.
Draga mea, si eu am gandit un astfel de proiect, care il vedeam eu implementat in satele dobrogene, insa, spre rusinea mea, a ramas doar in stadiul de gand. La tara sunt copii care nu stiu sa dea buna-ziua, care nu stiu sa spuna multumesc, care nu vorbesc corect sau nu stiu cum sa reactioneze la un gest frumos. Eu asta mi-as fi dorit, sa ii ajut sa deprinda lucrurile astea simple si esentiale. Dar cum spuneam, nu am facut nimic ca sa pun in practica acest gand. M-am gandit ca nu sunt de formatie pedagog, si mi-a fost teama sa imi asum acest rol. Iar din Constanta sa convingi pe cineva sa se deplaseze, sa rupa din timpul lui, e mai greu. Faptul ca vad la tine ca se poate, ma face sa reevaluez. Mult succes in demersul tau. Te admir pentru aceasta initiativa!
Este foarte bine ca te gandesti la asta; va veni un moment in viata ta cand vei face acest pas in mod firesc; vei simti ca nu trebuie sa mai amani nicio clipa. Cu cat acumulezi experienta de viata, cu atat mai multe modalitati interesante de a transpune ideile in fapte vei gasi.
Satenii tai sunt norocosi ca te-ai mutat in satul lor, chiar daca ei nu-si dau inca seama de asta!
Succes!
Multumesc.