Inca o pledoarie pentru utilizarea aromelor naturale!
Nimic nu se compara cu parfumul florilor de tei proaspat culese!
Motiv pentru care centrul mesei din bucatarie este ocupat de un vas frumos, plin cu buchetele inmiresmate.
Ceaiul de tei este ornat cu flori.
De teiul din spatele casei ce sa mai spun! In fiecare an, in luna iunie, e un spectacol aici!
Nu se pot vedea decat cateva albine in fotografie, dar cred ca sunt sute.
Ce reusita este fotografia cu ceasca de ceai 🙂 Si mie imi place sa usuc soc, petale de trandafiri, tei – si pentru iarna dar si pentru starea de bine pe care o imprastie cu parfumul lor 🙂
Multumesc, Anca! Plantele aduc in casa cel mai placut parfum!
Oh, da, in studenția mea bucuresteana, teii infloreau in perioada ultimelor examene. De atunci, florile de tei păstrează nostalgia studenției, îmi pun emoții in stomac si îmi amintesc ca ar trebui sa vina in curind vacanța…
Dar acum mă bucur de ele cu un sentiment de usurare si libertate : vara vine fara examene inainte.
Ce frumos ai spus! Eu am amintiri olfactive din alte perioade ale copilariei si sunt atat de puternice; strabat anii cu viteza fulgerului cand sunt activate!
(In privinta anilor de scoala, oare formarea noastra era chiar necesar sa vina cu atatea constrangeri?!)
Contrîngerile alea ne fac să reușim mai tîrziu, cind viata cere si mai mult, din ce in ce mai mult… Sint, da, parte dintr-un drum facut sa ne formeze, sa ne pregateasca pentru viata, pe mine una m-au pregătit pentru multe… De unde sa fi știut ? Dar, pas cu pas si cu siguranță le-am trecut mai ușor.